RÉCITS TRANSCLASSES AU REGARD DE L’AUTOTHÉORIE : QUAND LA THÉORIE SERT À RÉVÉLER L’INTIME

Abstract

Transclass narratives in the light of autotheory: When Theory Serves to reveal the intimate. Faced with the observation of the predominant place of transclass literature in the editorial, literary and media field, this paper proposes to further explore its mechanisms by addressing it through the prism of autotheory (Fournier 2021). Autotheory can be defined as the incorporation of theory into an intimate narrative or a work of art with a marked personal dimension. Conversely, the term can also be applied to texts with a theoretical vocation in which the author theorizes from lived experiences. Transclass narratives often correspond to this hybridization: indeed, changing one’s social class requires for those who go through it a retreat, an understanding, an analysis in order to better grasp the world around them, as well as their inner world, crossed by ambivalent feelings. Even if it is not named by transclass authors, autotheory seems to impose itself and help them to take a critical look at their existence. We propose here to approach it via the works of Didier Eribon and Édouard Louis. In this paper, we look at how the two authors develop a self-reflection that can be read through the prism of autotheory. We thus examine its markers and functioning, showing how this notion renews our take on transclass life paths.

REZUMAT. Narațiuni ale schimbării de clasă socială prin prisma autoteoriei: teoria ca instrument de revelare a spațiului intim. Pornind de la predominanța în câmpul editorial, literar și mediatic a unei literaturi centrate pe trecerea de la o clasă socială la alta, studiul de față își propune să aprofundeze felul în care aceasta funcționează, abordând-o prin prisma noțiunii de autoteorie (Fournier 2021). Autoteoria poate fi definită ca încorporarea teoriei într-o narațiune intimă sau într-o operă de artă cu o însemnată dimensiune personală. In același timp, termenul poate fi aplicat și la textele cu vocație teoretică în care autorul sau autoarea teoretizează pornind de la experiențe trăite. Narațiunile centrate pe schimbarea clasei sociale corespund adesea acestei hibridizări: trecerea de la o clasă socială la alta implică într-adevăr, pentru subiect, o formă de retragere, necesitatea de a înțelege și de a o analiza pentru a putea descifra mai bine lumea din jur, dar și lumea interioară, traversată de sentimente ambivalente. Chiar dacă autorii acestui tip de literatură nu o numesc „autoteorie”, autoteoria pare să se impună de la sine, făcând posibilă o analiză critică a propriei existențe. Ne propunem aici să abordăm aceste aspecte prin intermediul textelor lui Didier Eribon și Édouard Louis. În acest studiu, vom urmări felul în care cei doi autori dezvoltă o reflecție asupra sinelui care poate fi citită prin prisma autoteoriei. Vom lua în considerare modalitățile sale de expresie și de funcționare, pentru a demonstra cum această perspectivă poate schimba felul în care înțelegem operele literare contemporane.

Cuvinte-cheie: autoteorie, schimbarea clasei sociale, scriere autobiografică, intimitate, experiență

Article history: Received 29 November 2024; Revised 1 March 2025; Accepted 6 March 2025; Available online 25 March 2025; Available print 30 April 2025.