ÉCRITURE ET SUBJECTIVITÉ CHEZ GEORGES DIDI-HUBERMAN : UNE LECTURE AU PRISME DE L’AUTOTHÉORIE

Abstract

Writing and Subjectivity in Georges Didi-Huberman’s Work. A Reading through the Lens of Autotheory. This article explores the autotheoretical dimension of Georges Didi-Huberman’s work through certain methodological, thematic and stylistic aspects of his writing. Drawing on several of his works – Aperçues (2018), a diary “in disarray” and “without continuity”, which unfolds as “an original self-portrait without a single face”; Pour commencer encore (2019), a dialogue with Philippe Roux, which links the theoretical to the biographical and constitutes itself as “an unprecedented self-portrait”; and Tables de montage (2023), an exhibition of his working files presented as a new way of talking about oneself –, the analysis is built around three main axes: modes of emergence of the “I”, to better grasp the braiding of subjectivity and otherness in the construction of knowledge; the gaze as autothoretical modality, to show how the relationship between sensory experience and conceptual elaboration is constructed; and montage as autotheorical apparatus, to examine the discursive forms that translate the movement of thought.

REZUMAT. Scriitură și subiectivitate la Georges Didi-Huberman: o lectură prin prisma autoteoriei. Acest articol explorează dimensiunea autoteoretică a operei lui Georges Didi-Huberman urmărind diverse aspecte metodologice, tematice și stilistice ale scriiturii sale. Pornind de la câteva dintre lucrările sale – Aperçues (2018), un jurnal „în dezordine” și „fără continuitate” care se dezvoltă sub forma unui „autoportret fără față unică”; Pour commencer encore (2019), un dialog cu Philippe Roux, care leagă teoreticul de biografic și se constituie într-un „autoportret inedit”; Tables de montage (2023), o expoziție a fișelor sale de lucru care se prezintă ca o nouă modalitate de a vorbi despre sine – analiza se construiește în jurul a trei axe principale: modurile de apariție ale „eului”, pentru a înțelege mai bine întrepătrunderea dintre subiectivitate și alteritate în construcția cunoașterii; privirea ca modalitate autoteoretică, pentru a arăta cum se construiește raportul dintre experiența sensibilă și elaborarea conceptuală; montajul ca dispozitiv autoteoretic, pentru a examina formele discursive care traduc mișcarea gândirii.

Cuvinte-cheie: eu, în-afara-eului, privire, montaj, scriitură critică, Didi-Huberman

Article history: Received 10 November 2024; Revised 6 March 2025; Accepted 9 March 2025; Available online 25 March 2025; Available print 30 April 2025.