«SCONFINATO È SOLO IL NIENTE» LE "JE" ENTRE FRACTURE ET RECOGNITION DANS "VISTA DALLA LUNA" DE CHANDRA LIVIA CANDIANI

Abstract

«Sconfinato è solo il niente». The Self between Fracture and Recognition in «Vista dalla luna» by Chandra Livia Candiani. The article analyses Chandra Livia Candiani’s latest collection of poetry, entitled "Vista dalla luna", from a meta-biographical perspective aimed at highlighting the journey of a lyrical Self from fracture to recognition. We endeavour to show how poetry becomes, to Candiani, a significant expressive tool able to restore dignity to a despairing subject. Starting from her interviews and from her earlier work, "La bambina pugile", we shall see how, by way of a difficult childhood, Chandra manages to establish a sort of affective semantics which translates as a quest for existential order, indispensable to her survival. This order, provided by language, is the weapon that the child protagonist - « I » - wields against the madness she grew up in.

REZUMAT. «Sconfinato è solo il niente». Eul între fractură și recunoaștere în «Vista dalla luna» de Chandra Livia Candiani. Articolul analizează cel mai recent volum de poezie al Chandrei Livia Candiani, Vista dalla luna, dintr-o perspectivă metabiografică menită să pună în lumină parcursul unui eu liric de la fractură la recunoaștere. Vom încerca să arătăm felul în care poezia devine, pentru Candiani, un important instrument expresiv, capabil să redea demnitatea unui subiect în suferință. Pornind de la interviurile sale și de la cariera deja consacrată de volumul La bambina pugile, vom vedea cum, parcurgând o copilările dificilă, Chandra reușește să creeze un fel de semantică afectivă ce se traduce printr-o căutare a ordinii existențiale, indispensabilă pentru supraviețuirea sa. Această ordine, dată de limbaj, este arma pe care copilul protagonist - «eu» - o opune haosului în mijlocul căruia a crescut.

Cuvinte cheie: copilărie, metabiografie, poezie, limbaj, fractură, recunoaștere, bătălie, părinți, haos.