LE CONTREFACTUEL : ENTRE VISÉE DE DISCOURS, VISÉE PHRASTIQUE ET INCIDENCE

Luciana T. SOLIMAN

doi:10.24193/subbphilo.2019.3.12

Authors

Luciana T. SOLIMAN Université de Padoue. E-mail : luciana.soliman@unipd.it

DOI:

https://doi.org/10.24193/subbphilo.2019.3.12

Keywords:

hypothesis, counterfactual, sentence, intentionality, incidence, French, Italian.

Abstract

The Counterfactual: Between Intended Message, Sentence Projection and Incidence. Within the framework of the cognitive principles which lie at the centre of the French system of the conditional, the aim here is to attempt to explain the function of the conjunction si by identifying some of the features it has in common with the Italian se. The expression of the counterfactual by means of the double imperfetto in the main and subordinate clause, or by means of the single imperfetto in the subordinate clause, is not simply due to the decline of the congiuntivo, but also to the morpheme that introduces a conditional idea which has been simplified and renewed by a process of levelling. From a psychomechanical perspective, we have explored the idea of hypothesis that the speech act presents from the start (Guillaume 1973; Joly and Roulland 1980; Hirtle 1994) in terms of «visée de discours» (the intended message) and «visée phrastique» (that is sentence projection), in view of the fact that the enunciation situation conditions the elaboration of the sentence upon the level of incidence (Lorian 1964; Moignet 1974; Skrélina 1980). Moreover, the study of a number of counterfactual clauses in Italian, taken from a contemporary literary genre which makes a legitimate use of these (Ammaniti 2001, 2006) has made it possible to verify the importance of the sociolinguistic dimension of substandard Italian by means of the process of semantic(-syntactic) revelation brought about by translation into French.

REZUMAT. Construcția contrafactuală: între intenția mesajului, proiecția expresiei și incidență. Din perspectiva principiilor cognitive ce stau la baza sistemului francez al structurilor condiționale, scopul nostru este acela de a încerca să explicăm funcția conjuncției si prin identificarea unor trăsături comune între aceasta și italianul se. Exprimarea contrafactualului cu ajutorul dublului imperfetto în propozițiile principală și subordonată, sau cu ajutorul unui singur imperfetto în propoziția subordonată, nu se datorează pur și simplu unui declin al modului congiuntivo, ci și morfemului ce introduce o idee condițională simplificată și reînnoită printr-un proces de uniformizare. Dintr-o perspectivă psihomecanică, am analizat ideea de ipoteză pe care actul de vorbire o propune de la început (Guillaume 1973; Joly and Roulland 1980; Hirtle 1994) în termeni ca «visée de discours» (mesaj intenționat) și «visée phrastique» (sau propoziție proiectată), ținând cont de faptul că situația enunțării condiționează elaborarea propoziției de nivelul de incidență (Lorian 1964; Moignet 1974; Skrélina 1980). Mai mult decât atât, analiza unui număr de propoziții contrafactuale în italiană, preluate dintr-un gen literar contemporan ce le legitimează (Ammaniti 2001, 2006), a facilitat demonstrarea importanței dimensiunii sociolingvistice a limbii italiene neliterare printr-un proces de evidențiere semantică(-sintactică) prilejuită de traducerea în franceză.

Cuvinte cheie: ipoteză, contrafactual, propoziție, intenționalitate, incidență, franceză, italiană.

Author Biography

Luciana T. SOLIMAN, Université de Padoue. E-mail : luciana.soliman@unipd.it

Chercheure, Université de Padoue. E-mail : luciana.soliman@unipd.it

References

AMMANITI, N., Io non ho paura, Torino, Einaudi, 2001.

AMMANITI, N., Je n’ai pas peur, traduit par M. Bouzaher, Paris, Grasset, 2002.

AMMANITI, N., Come Dio comanda, Milano, Mondadori, 2006.

AMMANITI, N., Comme dieu le veut, traduit par M. Bouzaher, Paris, Grasset & Fasquelle, 2008.

BERRUTO, G., « L’italiano popolare e la semplificazione linguistica », Vox Romanica, 42, 1983a, pp. 38-79.

BERRUTO, G., « La natura linguistica dell’italiano popolare », in HOLTUS, G., RADTKE, E. (Hrsgg.), Varietätenlinguistik des Italienischen, Tübingen, Gunter Narr, 1983b, pp. 86-106.

BERRUTO, G., Sociolinguistica dell’italiano contemporaneo, Roma, La Nuova Italia Scientifica, 1987.

CHEVALIER, J.-C., BLANCHE-BENVENISTE, C., ARRIVÉ, M., J. PEYTARD, Grammaire du français contemporain, Paris, Larousse, 1964.

DARDANO, M., P. TRIFONE, Grammatica italiana con nozioni di linguistica, Bologna, Zanichelli, 1995.

GOSSELIN, L., Sémantique de la temporalité, Louvain-la-Neuve, Duculot, 1996.

GUILLAUME, G., Temps et verbe. Théorie des aspects, des modes et des temps, Paris, Champion, 1929.

GUILLAUME, G., Leçons de linguistique 1948-1949, série A, vol. 1, Structure sémiologique et structure psychique de la langue française (I), Québec/Paris, Les Presses l’Université Laval/Klincksieck, 1971.

GUILLAUME, G., Principes de linguistique théorique de Gustave Guillaume, Québec/ Paris, Les Presses de l’Université Laval/Klincksieck, 1973a.

GUILLAUME, G., Leçons de linguistique 1948-1949, série C, vol. 3, Grammaire particulière du français et grammaire générale (IV), Québec/Paris, Presses de l’Université Laval/Klincksieck, 1973b.

GUILLAUME, G., Leçons de linguistique 1947-1948, série C, vol. 8, Grammaire particulière du français et grammaire générale (III), Québec/Lille, Presses de l’Université Laval/Presses Universitaires de Lille, 1988.

GUILLAUME, G., Leçons de linguistique 1943-1944, série A, vol. 10, Esquisse d’une grammaire descriptive de la langue française (II), Québec/Lille, Presses de l’Université Laval/Presses Universitaires de Lille, 1990.

HIRTLE, W., « Meaning and referent : for a linguistic approach », Word, 45, 2, 1994, pp. 103-117.

JOLY, A., D. ROULLAND, « Pour une approche psychomécanique de l’énonciation », in JOLY, A., HIRTLE, W. (éds), Langage et psychomécanique du langage : études dédiées à Roch Valin, Lille/Québec, Presses universitaires de Lille/Presses de l’Université Laval, 1980, pp. 537-581.

JOLY, A., Essais de systématique énonciative, Lille, Presses universitaires de Lille, 1987.

LORIAN, A., L’expression de l’hypothèse en français moderne. Antéposition et postposition, Paris, Minard, 1964.

MANTCHEV, K., « Le système d’identification en français contemporain (dans le cadre de la complexification de l’énoncé) », in GANDON, F., TCHAOUCHEV, A. (éds), L’École guillaumienne de Bulgarie, Langages, 165, 2007, pp. 32-51.

MARTIN, R., Pour une logique du sens, Paris, PUF, 1983.

MARTIN, R., Langage et croyance, Bruxelles, Mardaga, 1987.

MAZZOLENI, M., « Le frasi ipotetiche », in RENZI, L., SALVI, G., CARDINALETTI, A. (eds), Grande Grammatica Italiana di consultazione, vol. II, Bologna, Il Mulino, 1991, pp. 751-784.

MAZZOLENI, M., « Se lo sapevo non ci venivo : l’imperfetto indicativo ipotetico nell’italiano contemporaneo », in MORETTI, B., PETRINI, D., BIANCONI, S. (eds), Linee di tendenza dell’italiano contemporaneo, Atti del XXV Congresso Internazionale di Studi della Società di Linguistica Italiana (Lugano, 19-21 settembre 1991), Roma, Bulzoni, 1992, pp. 171-190.

MAZZOLENI, M., « Il congiuntivo nel periodo ipotetico », in SCHENA, L., PRANDI, M., MAZZOLENI, M. (eds), Intorno al congiuntivo, Bologna, Clueb, 2002, pp. 65-81.

MOIGNET, G., Études de psycho-systématique française, Paris, Klincksieck, 1974.

MOIGNET, G., Systématique de la langue française, Paris, Klincksieck, 1981.

MONVILLE-BURSTON, M., J. BURSTON, « Retour à Remise de peine : l’imparfait, un toncal à faible marquage », Cahiers Chronos, 14, 2005, pp. 134-156.

PATOTA, G., Grammatica di riferimento dell’italiano contemporaneo, Novara, De Agostini/Garzanti Linguistica, 2006.

POTTIER, B., « Existence, possibilité et hypothèse », L’Information grammaticale, 13, 1982, p. 31.

PRANDI, M., Le regole e le scelte, Torino, UTET Università, 2006.

RIEGEL, M., PELLAT, J.-Ch., R. RIOUL, Grammaire méthodique du français, Paris, Presses Universitaires de France, 1994.

SABATINI, F., « L’‘italiano dell’uso medio’ : una realtà tra le varietà linguistiche italiane », in HOLTUS, G., RADTKE, E. (Hrsgg.), Gesprochenes Italienisch in Geschichte und Gegenwart, Tübingen, Gunter Narr, 1985, pp. 154-184.

SKRÉLINA, L.M., « Le temps opératif et la structure de la phrase », in JOLY, A., HIRTLE, W., Langage et psychomécanique du langage. Études dédiées à Roch Valin, Lille/Québec, Presses universitaires de Lille/Presse de l’Université Laval, 1980, pp. 87-96.

SOLIMAN, L.T., « Bivalence modale dans les complétives régies par des verbes épistémiques : perspective contrastive (italien/français) », Actes du Colloque international « Mode et modalité dans les langues de l’espace euro-méditerranéen » (Toulon, 8-9 novembre 2007), Modèles linguistiques, XXXI, 62, 2010, pp. 63-81.

SOLIMAN, L.T., « L’indicativo virtuale nelle frasi ipotetiche : cronologia nozionale del ‘se’ e implicazioni temporo-modali », in BRACCHI, R., PRANDI, M., SCHENA, L. (eds), Passato, presente e futuro del congiuntivo. Studi in onore di Livio Dei Cas, Sondrio, Cssav, 2012, pp. 179-190.

WAGNER, R.-L., Les phrases hypothétiques commençant par « si » dans la langue française, des origines à la fin du XVIe siècle, vol. I, Paris, Droz, 1939.

WILMET, M., Grammaire critique du français, Paris, Hachette/Duculot, 1997.