PREMISAS CONSTRUCTIVAS DEL SENTIDO Y DE LOS MUNDOS EXPLICATIVOS EN LOS AFORISMOS DE LUCIAN BLAGA

Abstract

Constructive Prerequisites for Sense and Explanatory Worlds in Lucian Blagaʼs Aphorisms. The main purpose of this study is to tackle Lucian Blagaʼs aphorisms by emphasizing the generative strategies involved in the construction of both philosophical or poetic sense and explanatory worlds. If we are to integrate aphorisms within the typological frame of texts, according to Mircea Borcilăʼs proposals, it will be imperative to take into account both their formal peculiarities and, much more importantly, the elements that converge towards their sense creation. In connection with Eugenio Coseriuʼs universes of discourse theory, Blagaʼs aphorisms project two different levels of sense and typological finalities, namely the level of philosophical thought, which underlies the apophantic logos, and the level of creative phantasy, which underlies the poetic logos. However, as we talk about a special prototype of text, we are able to grasp a mixture of universes of discourse and, implicitly, of both their corresponding finalities and strategies through which philosophical or poetic sense is generated. In theory, the hybrid form of some aphorisms reveals their synthetic nature, which coagulates two complementary zones of auctorial consciousness within the same level of discourse, undoubtedly interconnecting creative imprints.

REZUMAT. Premise constructive de sens și lumi explicative în aforismele lui Lucian Blaga. Obiectivul studiului este de a investiga aforismele lui Lucian Blaga, sub raportul evidențierii strategiilor generatoare de sens filosofic sau poetic și, implicit, de lumi explicative. Încadrarea aforismului într-o tipologie textuală, în conformitate cu teoria lui Mircea Borcilă, trebuie să țină seama atât de particularitățile formale ale aforismului, cât și, mult mai important, de elementele care concură la creația de sens. Raportate la teoria universurilor de discurs, elaborată de lingvistul Eugeniu Coșeriu, aforismele blagiene se înscriu, ca finalitate tipologică, în două planuri de sens radical diferite: planul cugetării filosofice, specific logosului apofantic, respectiv planul fanteziei creatoare, specific logosului poetic. Întrucât discutăm de un prototip textual aparte, putem identifica, în cadrul unor aforisme analizate, inclusiv o interferență a universurilor discursive, deci, implicit, a finalităților corespunzătoare acestora și a strategiilor generatoare de sens filosofic sau poetic. În principiu, forma hibridă a acestor aforisme dă seama de caracterul lor sintetic, care ilustrează coagularea a două zone complementare de conștiință auctorială în același plan discursiv, cu indubitabile amprente creative interconectate.

Cuvinte-cheie: limbaj, creativitate lingvistică, univers de discurs, sens filosofic, sens poetic, lumi explicative, metaforă, aforism