HERENCIA Y TRANSMISIÓN DE TÉRMINOS GASTRONÓMICOS EN HISPANOAMÉRICA

Abstract

Inheritance and Transmission of Gastronomic Terms in Latin America. The present study focuses on the Latin American gastronomic field, from a lexical, etymological and cultural perspective, based on the enormous potential for exploration and development that gastronomy has, converted today into a science-art about cultures, people, places and the reciprocal influences that occur among them. We start from the idea that culinary heritage is a form of cultural communication, in which both traditions and modern hybridizations have determined enrichments, fusions and a profound change in the world's food and gastronomy.

Moreover, the article aims to approach, classify and exemplify the gastronomic lexicon of the most relevant Hispanic American culinary cultures, according to the terms, inherited or transmitted, used to designate ingredients, dishes and culinary techniques. Besides, we describe several of the most used lexicographic works, pointing out some challenges, and also, a few limitations within the Hispanic lexical resources in this field. Moreover, we draw attention to a rich variety of terms, cultural and technical combination of styles for the same concept, depicted from different ancient and modern periods, with special emphasis on the pre-Columbian indigenous heritage, but without neglecting the colonial and the contemporary cultures. From Mexican and Guatemalan tamales to Peruvian or Ecuadorian ceviche, Colombian and Venezuelan arepas and Argentinean asado, Latin America demonstrates an authentic richness and diversity in its gastronomic lexicon, living sample of the stages of history, geography, fauna and flora, economy or traditions, that deserve to be inventoried and preserved as a valuable piece of the cultural heritage of humanity.

REZUMAT. Moștenirea și transmiterea termenilor gastronomici în America Latină. Studiul de față se concentrează asupra domeniului gastronomic latino-american, dintr-o perspectivă lexicală, etimologică și culturală, pornind de la potențialul enorm de explorare și dezvoltare pe care îl are gastronomia, transformată astăzi într-o știință-artă despre culturi, oameni, locuri și influențele reciproce care se produc între acestea. Pornim de la ideea că patrimoniul culinar este o formă de comunicare culturală, în care atât tradițiile, cât și hibridările moderne au determinat dezvoltări reciproce, fuziuni și o schimbare profundă în alimentația și gastronomia mondială.

Mai mult, articolul își propune să abordeze, să clasifice și să exemplifice lexicul gastronomic al celor mai relevante culturi culinare hispano-americane, în funcție de termenii, moșteniți sau transmiși, utilizați pentru a desemna ingredientele, mâncărurile și tehnicile culinare. Totodată, vom descrie câteva dintre cele mai utilizate lucrări lexicografice, subliniind unele provocări și, de asemenea, câteva limitări în cadrul resurselor lexicale hispanice din acest domeniu. În plus, evidențiem bogăția și varietatea termenilor, combinațiile culturale sau tehnico-stilistice pentru același concept, așa cum se regăsesc în diferite perioade antice sau moderne, cu precădere în patrimoniul indigen precolumbian, dar fără a neglija culturile coloniale și contemporane. De la tamales mexicane și guatemaleze la ceviche peruvian sau ecuadorian la arepas columbiene și venezuelene la asado argentinian, America Latină demonstrează o bogăție și o varietate autentică în lexicul său gastronomic, mostră vie a istoriei, geografiei, faunei și florei, economiei și tradițiilor, care merită să fie inventariat și conservat ca o parte importantă a patrimoniului cultural al umanității.

Cuvinte-cheie: gastronomie și cultură, moștenire și transmitere, termeni culinari, lexicografie, etimologie.

Article history: Received 30 May 2025; Revised 2 October 2025; Accepted 3 October 2025;
Available online 12 December 2025; Available print 30 December 2025