HOMO LUDENS AMONG CULTURES AND TRANSLATIONS – A PRACTICAL APPROACH

Abstract

Homo Ludens among Cultures and Translations – A Practical Approach. Not only once have we learned about the parasitic, mimetic structure of a translation, or the inauthenticity of the invisible translator, a performer without a stage, as Robert Wechsler would describe it. Yet, beyond such a shallow disparaging perspective, (good) translation obviously means art, being shaped by the translator’s expertise, talent and imagination, and resembling a creative Lego game rather than an already set puzzle game, hence its uniqueness. The present study aims to briefly highlight certain key-concepts in this ambiguity-fraught domain, such as abusive fidelity, domestication and foreignization (covert and overt translation) or culture-bound terms, the so-called culturemes. Mainly relying on practical illustrations, encountered while translating a series of jokes from the German language into Romanian, during a translation course within the Leipzig University, the article will focus on the ludic aspect of translation, which paradoxically does not always trigger a laughter on the part of the translator, sometimes faced not only with difficulties, but with impossible equivalences. Ultimately, the study will try to justify the reasons for which communicative translation should prevail over the semantic translation or why an authentic target-language text proves superior to a faithful-to-the-source-text translation.

REZUMAT. Homo ludens, printre culturi și traduceri – o abordare practică. Nu de puține ori ne-am confruntat cu diferite formulări referitoare la structura parazită, mimetică a traducerilor sau la lipsa de autenticitate a traducătorului invizibil, un interpret fără scenă, așa cum îl descrie Robert Wechsler. Totuși, dincolo de o asemenea perspectivă depreciativă, traducerea (de calitate) înseamnă, cu siguranță, artă, modelată de experiența, talentul și imaginația traducătorului. Comparabilă cu un joc creativ realizat din piese Lego, mai degrabă decât cu un joc de puzzle prestabilit, orice traducere este unică. Studiul de față își propune să evidențieze câteva concepte-cheie din acest domeniu plin de ambiguități, printre care conceptul de fidelitate abuzivă, adaptare sau înstrăinare (în alți termeni, traducere implicită și traducere explicită), și cultureme, acei termeni ancorați într-o cultură. Articolul se bazează, în principiu, pe o serie de exemple practice, oferite de traducerea unor glume din limba germană în limba română, în cadrul unui curs de traduceri de la Universitatea din Leipzig, astfel concentrându-se pe aspectul ludic al traducerilor, care, în mod paradoxal, nu stârnesc întotdeauna râsul traducătorilor, deseori confruntați nu doar cu situații dificile, ci chiar cu echivalențe imposibile. Nu în ultimul rând, vom încerca să demonstrăm că o traducere comunicativă este de preferat unei traduceri semantice și că un text autentic în limba-țintă va fi, fără îndoială, superior unei traduceri aservite textului-sursă.

Cuvinte-cheie: fidelitate abuzivă, comunicare, culturem, echivalență, sens, mediere, joc de cuvinte

Article history: Received 23 December 2022; Revised 25 January 2023; Accepted 24 February 2023; Available online 27 March 2023; Available print 31 March 2023.