TRANSNATIONAL PERSPECTIVES IN “THE HISTORY OF CONTEMPORARY ROMANIAN LITERATURE”

Abstract

Transnational Perspectives in The History of Contemporary Romanian Literature. Discussing literature from a global perspective requires a transnational view on the evolution and international integration of literature. Most recent World Literature studies imply such an analytic perspective when questioning the recognition of certain national literatures within the more developed ones. While using concepts such as “minor” or “major literature” or, more precisely, “central” or “peripheral literature,” attention needs to be paid, Prodan argues, when talking about the global acknowledgement of literature, especially of those literatures coming from “minor” and even isolated cultures. In The History of Contemporary Romanian Literature: 1990-2020, Mihai Iovănel proposes a thematic rather than a historical analysis of contemporary national literature with its periodized and temporal evolutions. The author includes, especially in the last chapter of his literary history, a transnational view of contemporary Romanian literature. Therefore, the main purpose of this paper is to analyse the way Romanian writers and their literary works are perceived by the critic as having “a transnational character.” Prodan also investigates how Iovănel succeeds in renewing critical strategies in literary historiography. Thus, this contribution is mainly dedicated to the last part of Mihai Iovănel’s History, which seeks out new strategies of transnational expansion of the spectrum of national literature, as the author also analyses the possibilities of a global integration and marketing of contemporary Romanian literature.

Article history: Received 31 January 2022; Revised 19 August 2022; Accepted 31 August 2022; Available online 20 September 2022; Available print 30 September 2022

REZUMAT: Perspective transnaționale în Istoria literaturii române contemporane. O analiză a literaturii la nivel global implică o perspectivă transnațională asupra evoluției și a integrării acesteia pe piața internațională. Studiile recente aparținând literaturii globale (World Literature) presupun tocmai o astfel de analiză a investigării modului în care anumite literaturi naționale s-au dezvoltat în cadrul literaturilor globale. Utilizând concepte precum „literatură minoră” sau „majoră” sau, mai precis, „literatură centrală” și „periferică,” o analiză a fenomenului este necesară, după părerea mea, în special în cazul afirmării la nivel internațional a unor literaturi provenind din culturi „minore” sau chiar izolate. Mihai Iovănel, în Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020, propune o analiză mai degrabă tematică a literaturii naționale contemporane, iar nu una istorică, analizată prin intermediul evoluțiilor literare temporale. Autorul integrează, îndeosebi în ultimul capitol al istoriei sale literare, o perspectivă transnațională asupra literaturii române contemporane. Astfel, lucrarea de față își propune o analiză a modului în care scriitorii români și operele acestora sunt percepute de criticul literar drept o literatură „cu specific transnațional” și, mai mult decât atât, a modalității prin care Iovănel reușește să inoveze strategiile de interpretare critică în istoriografia literară. Un studiu, așadar, dedicat în speță ultimei părți a Istoriei... lui Mihai Iovănel, având scopul de a identifica noi strategii de extindere a spectrului literar național înspre unul transnațional, căci autorul analizează posibilitățile de integrare și promovare a literaturii naționale contemporane la nivel global.

Cuvinte-cheie: literatură transnațională, literatură națională, migrație, istorie literară, periodizare