L'HERITAGE DE LA LABIOVELAIRE DANS LES LANGUES ROMANES : LE CAS DU LAT. COQUERE ‘CUIRE’

Abstract

The heritage of the labiovelar in Romance Languages: The case of Lat. coquere ‘to cook’. Lat. coquere appears in REW₃ (n^o 2212) with two variants: coquere and cocere. According to REW₃ and FEW (2, 1167a), Old French is the only idiom to have inherited both forms, with a semantic distinction: the (indirect) descendant of coquere, cuivre s.m./f., has a figurative meaning, namely ‘worry, torment’, while the descendant of cocere, cuire, has retained the concrete meaning ‘to cook’. Our aim is to find out whether this semantic bipartition was coupled with phonetic differentiation in Protoromance, or whether it merely represents an idioromance development. We will apply the comparative grammar-reconstruction method, as it is used in the DÉRom project. This will enable us to establish, on the one hand, whether the */'kɔk^w-e-/ prototype is found in an area wider than the Gallo-Romance domain, and, on the other, whether the semantic reconstruction also indicates two distinct prototypes. The Late Latin and Romance data we collected suggest that, by the 3^rd century at the latest, the verb had already lost the labial appendice of the labiovelar, and the form in circulation had a simple velar: */'kɔk-e-/. Bringing into question the inheritance of the labiovelar consonant /k^w/ in Romance languages, the study analyzes the possibility that a semantic differentiation may be accompanied by a phonetic bipartition. The conclusion is that, in this case, the reconstruction of two prototypes is not necessary, but that a single form, without the labiovelar, can explain the Romance descendants and their two main meanings.

REZUMAT. Moștenirea labiovelarei în limbile romanice: cazul lat. coquere ‘a coace’. Lat. coquere figurează în REW₃ (n^o 2212) cu două variante: coquere și cocere. Conform REW₃ și FEW (2, 1167a), franceza veche este singurul idiom care a moștenit ambele forme, cu o distincție semantică: descendentul (indirect) al lui coquere, cuivre s.m./f., are un sens figurat, și anume ‘îngrijorare, chin’, în timp ce descendentul lui cocere, cuire, a păstrat sensul concret de ‘a coace’. Scopul nostru este să aflăm dacă această bipartiție semantică a fost dublată de diferențierea fonetică în protoromanică sau dacă reprezintă doar o evoluție idioromanică. Vom aplica metoda gramaticii comparate-reconstrucție, așa cum este utilizată în cadrul proiectului DÉRom. Aceasta ne va permite să stabilim, pe de o parte, dacă prototipul */'kɔk^w-e-/ se poate identifica într-o zonă mai largă decât domeniul galoromanic și, pe de altă parte, dacă reconstrucția semantică indică, de asemenea, două prototipuri distincte. Datele oferite de latina târzie, precum și cele extrase din limbile romanice, sugerează că, cel târziu în secolul al III-lea, verbul pierduse deja apendicele labial al labiovelarei, iar forma în circulație avea o velară simplă: */'kɔk-e-/. Punând în discuție moștenirea consoanei labiovelare /k^w/ în limbile romanice, studiul analizează posibilitatea ca o diferențiere semantică să fie însoțită de o bipartiție fonetică. Concluzia este că, în acest caz, reconstrucția a două prototipuri nu este necesară, ci o singură formă, fără labiovelară, poate explica descendenții romanici și cele două sensuri principale răspândite în majoritatea limbilor romanice.

Cuvinte-cheie: consoană labiovelară, coquere, gramatică comparată-reconstrucție, latină târzie, reconstrucție semantică.

Article history: Received 30 May 2025; Revised 30 July 2025; Accepted 15 August 2025;
Available online 12 December 2025; Available print 30 December 2025