L’UTILISATION DE L’EKPHRASIS DANS LA CONSTRUCTION DU PORTRAIT DE L’ARTISTE. VINCENT QU’ON ASSASSINE (MARIANNE JAEGLÉ)

Abstract

The Use of Ekphrasis in the Construction of the Artist’s Figure. Vincent qu’on assassine (Marianne Jaeglé). The following study focuses on the use of the ekphrasis in the portrayal of the main character and in the construction of the narrative structure in the case of the novel Vincent qu’on assassine by Marianne Jaeglé. The main hypothesis is that the ekphrasis goes beyond its canonical function, as descriptive element, and serves other roles. We focus on its narrative and chronotopic purposes as the element that creates the frame of the story, the space of virtual dialogue between characters and the background needed for the artistic vision of Vincent Van Gogh. One by one, we analyze the situation in which the Greek concept shapes the space of conflict, of ideas exchange, of death and of an imaginary, subjective reality. As a methodological approach, we use the concept of intermediality to prove that there is a strong connection between literature and the transposition of visual arts in the narrative structure. The main conclusion of the study is that Marianne Jaeglé’s book is fundamentally based on the use of ekphrasis and the character cannot be separated from the novelistic depiction of his canvases because that is the central element, the one that gives coherence to the entire plot.

REZUMAT. Utilizarea ekphrasis-ului în construcția portretului artistului. Vincent qu’on assassine (Marianne Jaeglé). Prezentul studiu se concentrează asupra utilizării ekphrasis-ului în construcția portretului personajului principal și în cea a structurii narative în cazul romanului Vincent qu’on assassine de Marianne Jaeglé. Ipoteza principală este aceea că ekphrasis-ul își depășește funcția sa canonică, de element descriptiv, îndeplinind și alte roluri. Ne concentrăm asupra utilizărilor sale narative și cronotopice, devenind astfel un element ce conturează cadrul romanului, spațiul de dialog virtual între personaje și fundalul necesar expunerii viziunii artistice a personajului-pictor Vincent Van Gogh. Rând pe rând analizăm exemple în care conceptul grec modelează spațiul conflictual, cel al schimbului de idei, al morții și al unei realități imaginare, subiective. Ca demers metodologic, folosim intermedialitatea pentru a dovedi că există o strânsă legătură între literatură și transpunerea artelor vizuale în structura narativă. Principala concluzie a studiului este aceea că volumul autoarei franceze este construit în jurul ekphrasis-ului, iar personajul nu poate fi separat de reprezentarea romanescă a picturilor sale, deoarece aceasta este elementul central, cel care dă coerență universului ficțional.

Cuvinte-cheie: ekphrasis, intermedialitate, roman ekphrastic, construcție personaj, funcție narativă.

Article history: Received 5 April 2024; Revised 15 July 2025; Accepted 20 August 2025; Available online 24 September 2025; Available print 30 September 2025