O "CLARO" É "CERTO"? OS MARCADORES DISCURSIVOS "CLARO" (PT) E "CERTO" (ITA): ESTUDO CONTRASTIVO

Abstract

O claro é certo? Discourse markers claro (PT) and certo (ITA): a contrastive study. The present study aims to compare the dialogical uses of two discourse markers (DM), namely the European Portuguese claro and the Italian certo, by analysing the data extracted from two corpora of spoken language (the Corpus de Referência do Português Contemporâneo and the KIParla corpus). Both claro and certo are part of the group of conversational markers of epistemic modality, which includes a vast set of linguistic expressions revolving around the semantics of "right", "clear", and "obvious". This study shows that in European Portuguese, claro is the most frequent and polysemic DM (the “pivot form”), playing different functions in the construction of interpersonal cooperation and negotiation of meaning: in dialogical contexts, claro can mark cooperative attention, emphatic response, or agreement. To mark such functions, claro can occur within different syntactic and functional patterns, such as repetitions and co-occurrence with other DMs. In the comparison with Italian, data show that certo functions similarly in a great extent of communicative situations, thus concluding that semantic and functional parallelism can be drawn between the two DMs. However, a noteworthy difference in use relies on the speakers’ choice of DM during their communicative exchanges: in European Portuguese, speakers seem to utter different epistemic DMs in a sequence of dialogical turns to signal the same functions, while it does not appear as natural in Italian. On the contrary, Italian speakers appear to use one epistemic DM at a time. This difference, although subtle, may constitute a critical area for translation.

REZUMAT. O claro é certo? Marcatorii discursivi claro (PT) și certo (ITA): un studiu contrastiv. Studiul de față își propune să compare utilizările dialogale a doi marcatori discursivi (MD), claro (portugheză europeană) și certo (italiană), analizând datele extrase din două corpusuri de limbă vorbită (Corpus de Referência do Português Contemporâneo și KIParla). Atât claro, cât și certo fac parte din grupul de marcatori conversaționali ai modalității epistemice, care include un set vast de expresii lingvistice ce gravitează în jurul sensurilor "corect", "clar" și "evident". Acest studiu arată că în portugheza europeană claro este cel mai frecvent și polisemic MD (forma "pivot"), îndeplinind diferite funcții în construirea cooperării interpersonale și în negocierea sensului: în contexte dialogice, claro poate marca atenția cooperantă, răspunsul emfatic sau acordul. Pentru a marca astfel de funcții, claro poate apărea în cadrul unor modele sintactice și funcționale diferite, cum ar fi repetițiile și co-ocurența cu alți MD. În comparația cu limba italiană, datele arată că certo funcționează în mod similar în majoritatea situațiilor de comunicare, concluzionând astfel că se poate stabili un paralelism semantic și funcțional între cei doi MD. Cu toate acestea, o diferență notabilă în utilizare se bazează pe alegerea de către vorbitori a MD în timpul schimburilor comunicative: în portugheza europeană, vorbitorii par să pronunțe diferiți MD epistemici într-o secvență de schimburi dialogice pentru a semnala aceleași funcții, în timp ce în italiană acest lucru nu pare la fel de natural. Dimpotrivă, vorbitorii italieni par să folosească un singur MD epistemic la un moment dat. Deși subtilă, această diferență, poate constitui o zonă critică pentru traducere.

Cuvinte-cheie: marcatori discursivi, marcatori discursivi epistemici, dialog, certo, claro.

Article history: Received 20 September 2023; Revised 16 October 2023; Accepted 30 October 2023;
Available online 20 December 2023; Available print 31 December 2023.