EINE SEMANTISCHE KLASSIFIZIERUNG VON "WEIL"-SÄTZEN
DOI:
https://doi.org/10.24193/subbphilo.2021.1.21Keywords:
cause, motive, traditional grammars, semantic relations, verb-end, verb-secondAbstract
A Semantic Classification of Weil-clauses. In the present study, we will elaborate a classification of clauses introduced by weil ‘because’; this classification combines different views on the concepts of cause and motive and their respective linguistic realization. In this paper, the three-dimensional model proposed by Sweetser (1990) will be combined with the distinction between cause and motive made in Prandi/De Santis (2011) and Prandi (2013), with the purpose of formulating a taxonomy of linguistic causality. Corpus research aimed at testing the afore-mentioned classification shows that the subordinating conjunction weil, which is usually defined as the prototypical causal subordinator in traditional grammars, introduces different conceptual relations, which would be difficult to identify without a comprehensive classification of the semantic relations introduced by this subordinator. Finally, further applications of the proposed classification involving the opposition between clauses headed by weil with verb-end and verb-second syntax will be proposed. It will be argued that the verb-second syntax serves a particular function in the encoding of semantic relations.
REZUMAT. O clasificare semantică a propozițiilor introduse prin Weil. O clasificare semantică a propozițiilor introduse prin Weil. În studiul de față, vom elabora o clasificare a propozițiilor introduse prin conjuncția subordonatoare weil (deoarece), care combină perspective diferite asupra conceptelor „cauză”, „motiv” și realizările lor lingvistice. În această lucrare, modelul tridimensional propus de Sweester (1990) va fi combinat cu diferențierea dintre cauză și motiv enunțată de Prandi/De Santis (1990) și Prandi (2013), cu scopul de a formula o taxonomie a cauzalității lingvistice. Cercetarea corpusului, care își propune testarea clasificării mai sus menționate, demonstrează că weil, de obicei definită drept subordonatoarea cauzală prototipică în gramaticile tradiționale, introduce de fapt relații conceptuale diferite, care ar fi greu de identificat în absența unei clasificări exhaustive a relațiilor semantice introduse de această conjuncție. În cele din urmă, se vor propune aplicații suplimentare ale clasificării sugerate, ce vizează opoziția dintre propozițiile a căror categorie sintactică e determinată de weil de tip verb în poziție finală și cele de tip verb în poziție secundară. Se va argumenta că sintaxa de tip verb în poziție secundară îndeplinește o funcție specifică în codificarea relațiilor semantice.
Cuvinte-cheie: cauză, motiv, gramatici tradiționale, relații semantice, verb în poziție finală, verb în poziție secundară
References
Anscombe, Gertrude E. M. Intention. Blackwell, 1957a (19682).
______. “Intention”. Proceedings of the Aristotelian Society, Bd. 57, H. 1, 1957b, S. 321-322.
Antomo, Mailin und Markus Steinbach. „Desintegration und Interpretation. Weil-V2-Sätze an der Schnittstelle zwischen Syntax, Semantik und Pragmatik”. Zeitschrift für Sprachwissenschaft, Bd. 29, 2010, S. 1-37.
Breindl, Eva und Maik Walter. Der Ausdruck von Kausalität im Deutschen. Eine korpusbasierte Studie zum Zusammenspiel von Konnektoren, Kontextmerkmalen und Diskursrelationen. IdS Amades, 2009.
Cantarini, Sibilla. „Syntaktische und semantische Merkmale von Geschehensnominalprädikaten”. Studi Italiani di Linguistica Teorica e Applicata, Bd. 3, 2004a, S. 399-423.
______. „Geschehensnominalprädikate. Linguistisches Konzept, Parameter und Klassifizierung”. Deutsche Sprache, Bd. 2, 2004b, S. 117-136.
Cantarini, Sibilla und Gaston Gross. „Kausalität im Gegenwartsdeutsch”. Brücken schlagen zwischen Sprachwissenschaft und DaF-Didaktik, herausgegeben von Manuela C. Moroni und Ricci Garotti Federica, Peter Lang, 2017, S. 211-241.
Cantarini, Sibilla und Elmar Schafroth. “Finalità e grammatica delle costruzioni nella comparazione italiano-tedesco: considerazioni per la didattica della L2”. Italiano LinguaDue, Bd. 2, 2020, S. 581-603.
Catasso, Nicholas. „Der seltsame Fall der weil-Sätze mit Verb-Zweit-Wortstellung im Deutschen: Zwischen Norm und Mündlichkeit an der Schnittstelle Syntax-Semantik-Pragmatik”. Bavarian Working Papers in Linguistics, Bd. 4, 2015, S. 1-20.
______. V2-Einbettung im Spannungsfeld von Hypotaxe und Parataxe. Stauffenburg Verlag, 2017.
Daneš, František. “Some remarks on causal relationship in language and text”. Recueil linguistique de Bratislava, Bd. 8, 1985, S. 151-157.
DWDS – Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, herausgegeben von der Berlin-Brandenburgischen Akademie der Wissenschaften, <https://www.dwds.de/>.
Eisenberg, Peter. Grundriss der deutschen Grammatik. Metzler, 2006.
Engel, Ulrich. Deutsche Grammatik. Iudicium, 2009.
Götze, Lutz und Ernest W. B. Hess-Lüttich. Grammatik der deutschen Sprache. Zanichelli/Bertelsmann, 2004.
Gross, Gaston. Sémantique de la cause. Peeters, 2009.
Prandi, Michele. L’analisi del periodo. Carocci, 2013.
Prandi, Michele und Cristiana De Santis. Le regole e le scelte. Manuale di linguistica e di grammatica italiana. Utet, 20112.
Prandi, Michele, Gross, Gaston und Cristiana De Santis. La finalità. Strutture concettuali e forme d’espressione in italiano. Olschki, 2005.
Sweetser, Eva. From Etymology to Pragmatics. Cambridge University Press, 1990.
Verstraete, Jean-Christophe. “The distinction between epistemic and speech act conjunction”. Belgian Essays on Language and Literature, 1999, S. 119-130.
Weinrich, Harald. Textgrammatik der deutschen Sprache. Dudenverlag, 2003.
Wöllstein, Ankelika (Hg.) et. al. Duden – Die Grammatik: Unentbehrlich für richtiges Deutsch. Duden Band 4. Dudenverlag, 2016.
Zifonun, Gisela et al. Grammatik der deutschen Sprache. De Gruyter, 1997.
Downloads
Published
How to Cite
Issue
Section
License
Copyright (c) 2021 Studia Universitatis Babeș-Bolyai Philologia

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.