HETERONÍMIA E SINCERIDADE NA CRIAÇÃO DO PRIMEIRO FRADIQUE MENDES
DOI:
https://doi.org/10.24193/subbphilo.2017.4.12Keywords:
hetronymy, sincerity, Fradique Mendes, Eça de Queirós, Antero de Quental, Jaime Batalha Reis.Abstract
Heteronimy and sincerity in the creation of the first Fradique Mendes. The “tricephalic poet” Carlos Fradique Mendes, collective creation of the Generation of 1870 and synthesis of the ideals of this generation, was introduced to Portuguese literature as a unique heteronymical phenomenon. His parents, Eça de Queirós, Antero de Quental and Jaime Batalha Reis infused their literary and ideological homunculus not only with the moral and esthetical principles of the baudelairian satanism and the appetence for perfection proper to dandyism, but also with the complexity of the identity game that turned Fradique Mendes into the first actor of an endless saga of invisibility. His creators managed, in spite of this multiplicity and of the different approaches to the process of creation and depersonalization, to give a prominent outline to the first collective heteronymical project, thus designing the dialogical universes of Portuguese modernism.
Rezumat. Heteronimie și sinceritate în crearea primului Fradique Mendes. „Poetul tricefal” Carlos Fradique Mendes, creaţie colectivă a Generaţiei de la 1870 şi recipient al idealurilor acestei generaţii, s-a înfăţişat literaturii portugheze ca un proiect heteronimic inedit. Părinţii săi, Eça de Queirós, Antero de Quental şi Jaime Batalha Reis au insuflat acestui homuncul literar şi ideologic nu numai principiile morale şi estetice ale satanismului baudelairian şi apetenţa pentru perfecţiune a dandismului, ci şi plurivalenţa jocului identitar ce a făcut din Fradique Mendes cel dintâi actor al unei interminabile saga a invizibilităţii. Creatorii săi au reuşit, în ciuda acestei complexităţi şi a abordării diferite a procesului de creaţie şi depersonalizare, să ofere un contur vizibil celui dintâi proiect de heteronimie colectivă, proiectând, astfel, universurile dialogice ale modernismului portughez.
Cuvinte-cheie: heteronimie, sinceritate, Fradique Mendes, Eça de Queirós, Antero de Quental, Jaime Batalha Reis
References
Agualusa, J. E. (2008). Nação Crioula. Lisboa: Dom Quixote.
Fernandes, J.P. (2002). Autobiografia de Carlos Fradique Mendes. Lisboa: Editorial Notícias.
Fialho I. et al (2013). A Morte do Diabo. Lisboa: Caminho.
Neto, F.S. (2013). Dandismo e Intertextualidade n’A Correspondência de Fradique Mendes. Lisboa: INCM.
Pessoa, F. (2007). Prosa Íntima e de Autoconhecimento. Lisboa: Assírio & Alvim
Piedade, A.N. (2003). Fradiquismo e Modernidade no Último Eça. Lisboa: INCM.
Queiroz, Eça de (s.d.). A Correspondência de Fradique Mendes. Lisboa: Livros do Brasil.
Reis, C. (1999). Estudos Queirosianos, Ensaios sobre Eça de Queirós e a sua Obra. Lisboa: Editorial Presença.
Saraiva, A.J. & Óscar, L. (1976). História da Literatura Portuguesa. Porto: Porto Editora.
Serrão, J. (1985). O Primeiro Fradique Mendes. Livros Horizonte: Lisboa.
Silveira, P. de, (1973). Carlos Fradique Mendes. Versos. Lisboa: Edições 70.
Simões, G. (1987). Vida e Obra de Fernando Pessoa. Lisboa: Dom Quixote.
Venâncio, F. (1999). Os Esquemas de Fradique. Lisboa: Grifo.
Downloads
Published
How to Cite
Issue
Section
License
Copyright (c) 2017 Studia Universitatis Babeș-Bolyai Philologia
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.