Documentary Films with Ecclesiastical Themes in the Works of Pavel Constantinescu Ben-Iosef from the “Alexandru Sahia” Studio

Abstract

Pavel Constantinescu Ben-Iosef (1922-1997), a film director of Jewish origin, lived a life as captivating as his films. In his youth, he was an activist in the Zionist organization “Dror Poalei Țion”. Later on, embracing communist beliefs and dreaming of justice, happiness, equality and human dignity, he volunteered for the Soviet army, eventually becoming an officer. Upon returning to Romania, he held the position of commander at the Bumbești-Livezeni National Construction Site and he continued his studies in film directing at V.G.I.K. in Moscow, Soviet Union. He had the privilege to direct films even in distant countries, including America in the 1970s, and served as a war correspondent in the Vietnam War. He also held numerous significant positions in the Romanian administration.

With such origins, beliefs and social position, the following question arises: why did Pavel Constantinescu become one of the few directors from the Sahia Studio who explored ecclesiastical themes, particularly at a time when films on religious subjects were generally viewed with skepticism by the authorities? (even though his films focused solely on the artistic value of churches, rather than their spirituality or religious purpose).

In our article, we aim to investigate three essential questions related to the proposed theme. Firstly, how was he able to produce so many films centered around church art during the period of 1964-1968? Secondly, what was the director's personal motivation behind creating these films? Lastly, we will delve into the factors contributing to the high aesthetic quality of his works and their significance within the production of the “Alexandru Sahia” Studio.

Rezumat: Pavel Constantinescu Ben-Iosef (1922-1997), regizor de origine evreiască, a trăit o viață la fel de captivantă ca filmele sale. În tinerețe a fost activist al organizației sioniste „Dror Poalei Țion”; ulterior, adoptând convingeri comuniste și visând la dreptate, fericire, egalitate și demnitate umană, s-a înrolat voluntar în armata sovietică, ajungând ofițer. După întoarcerea în România, a deținut funcția de comandant al Șantierului Național Bumbești-Livezeni și a continuat cu studii de regie de film în cadrul V.G.I.K. din Moscova, Uniunea Sovietică. A avut privilegiul de a regiza filme chiar și în țări îndepărtate, inclusiv în America anilor ’70, a fost corespondent de război în conflictul din Vietnam, a ocupat numeroase și importante poziții în administrația românească.

Având astfel de origini, convingeri și poziție socială, devine pertinentă întrebarea următoare: de ce tocmai el, într-o perioadă în care filmele cu tematică bisericească erau în general privite cu reticență de către autorități, s-a numărat printre puținii regizori de la Studioul Sahia care au explorat aceste teme? (chiar dacă filmele sale se concentrau doar asupra valorii  artistice a bisericilor, nu și asupra spiritualității sau destinației religioase a acestora).

În cadrul articolului de față ne propunem să investigăm trei întrebări esențiale pentru tema propusă: în primul rând, cum a reușit să producă atât de multe filme axate pe arta bisericească în perioada 1964-1968; în al doilea rând, care a fost motivația personală a regizorului pentru realizarea acestor filme; și, în final, care au fost factorii care au contribuit la înalta calitate estetică a operelor sale și care a fost importanța lor în producția Studioului „Alexandru Sahia”.

Cuvinte cheie: Pavel Constantinescu, Sahia, filme documentare, V.G.I.K. Moscova.