Overcoming Dissent: Coercive and Persuasive Strategies that Won the Greek Orthodox Back to Church Union in Transylvania Around 1750

Abstract

The Greek Catholic (Uniate) Church was a late addition to the confessional landscape in Transylvania. It was established at the end of the seventeenth century, as the principality came under the rule of the Habsburgs, in a quest for a wide Catholic majority that would enable the dynasty to claim political dominance. A generation later, calls for a return to the earlier religious tradition became overwhelming among the Greek-rite faithful. Starting with 1744, the opposition to Catholicism took radical and often violent forms. For the next five or six years, the situation seemed out of control, particularly in the regions of southern Transylvania. And yet, by the end of 1750, calm was reinstated almost universally. My article inquires into the causes of this surprising transformation, which historians have usually ascribed to either the repression of dissent by state authorities or to a blatant misinformation in the reports by the church leadership. I argue that the return to an irenic atmosphere was indeed real, albeit temporary, and never entirely attributable to the crackdown on the opposition. The sources speak time and again about the hardships endured by those who refused to acknowledge Catholicism, but their voice gives access to just one side of the story. The strategy was more complex, and it involved repeated missionary journeys to the communities which had ousted their priests before any significant appeasement could be achieved. Often alluded to, the actual unfolding of such visits was seldom recorded. The testimony concerning the failed reconversion to church union of the monks and priests in Sâmbăta de Sus (Felsőszombatfalva/Ober-Mühlendorf) provides one of the rare insights into how this happened. Elsewhere, the success can be measured in the countless declarations by village elders who proclaimed their return to the Greek Catholic Church together with those whom they represented. These long-neglected archival materials provide the essential context for understand­ing the religious upheavals of the subsequent decade.

Rezumat: Biserica Greco-Catolică (Unită) a constituit o apariție târzie în peisajul confesional ardelean. Formată la sfârșitul secolului al XVII-lea, când Transilvania a intrat sub dominația Habsburgilor, ea a răspuns încercării de a coagula o majoritate catolică largă, care să permită dinastiei să preia controlul politic asupra principatului. O generație mai târziu, apelurile pentru revenirea la tradiția religioasă anterioară au devenit dominante în rândul credincioșilor de rit grec. Începând din 1744, opoziția față de catolicism a căpătat forme radicale și, adesea, violente. Pentru următorii cinci sau șase ani, situația a părut scăpată de sub control, mai cu seamă în regiunile sudice ale Transilvaniei. Cu toate acestea, până spre finalul anului 1750, calmul a fost reinstalat aproape pretutindeni. Studiul meu investighează cauzele acestei transformări surprinzătoare, pe care istoricii au atribuit-o, în general, fie reprimării de către autoritățile statului a dezacordului, fie dezinformării flagrante conținută de rapoartele conducătorilor ecleziastici. Argumentez în favoarea considerării ca autentică a revenirii la o atmosferă irenică, chiar dacă temporară, care nu poate fi atribuită exclusiv represiunii împotriva opoziției. Sursele vorbesc în mod constant despre suferințele îndurate de cei care au refuzat să recunoască apartenența la catolicism, dar vocea lor ilustrează numai o latură a realității. Strategia folosită a fost mai complexă și a implicat vizite misionare repetate în comunitățile care își alungaseră preoții, înainte de a se înregistra orice atenuare a tensiunilor. Adesea menționate, desfășurarea unor asemenea vizite a fost rareori reținută de documente. Mărturiile care privesc eșecul reconvertirii la unire a călugărilor și preoților din Sâmbăta de Sus (Felsőszombatfalva/Ober-Mühlendorf) oferă, de aceea, o perspectivă excepțională asupra modului în care se derulau acestea. În alte locuri, succesul poate fi măsurat prin intermediul nenumăratelor declarații date de bătrânii satelor care și-au anunțat revenirea în cadrele Bisericii Greco-Catolice, împreună cu cei pe care îi reprezentau. Aceste materiale de arhivă, multă vreme ignorate, furnizează contextul necesar pentru înțelegerea tulburărilor religioase din deceniul care a urmat.

Cuvinte-cheie: conflict confesional, represiune, comunități sătești, scrisori de îndatorire, predicație misionară.