100 YEARS OF ROMANIAN THEORETICAL SYNTAX A QUANTITATIVE QUALITATIVE STUDY

Abstract

100 years of Romanian Theoretical Syntax. A quantitative qualitative study. In the hundred years since Romania's Unification - 1918-2018 - and 400 years since the first documentation - 1619-2018 - the syntax of Romanian has evolved slowly, at a pace which is historically predictable; syntax has been growing through its own discoveries about the object, but also through significant international theoretical influences. Two major periods in the evolution studying the syntax of Romanian can be identified, not only in succession, but also running simultaneously, especially in the more recent past. The first period is covered by empirical (factual) theoretical syntax, relying mainly on observation and description; the result was the inventory of the syntactic structures of Romanian, the description of their morphological support, their genetic mechanisms, which allowed an algorithm-based functional interpretation, as well as their computational annotation. The reason is that syntax means a large, but not infinite, number of facts subject to a large, but not infinite, number of interpretations. The second period in its evolution is conceptual, abstract, semantic and pragmatic syntax, which moves away from the facts, combines semiotically the terminological implications of some theories and creates possible syntactical worlds. We refer here to the current co-existence of traditional grammar theories and of research based on these theories, as well as to theories on cognitivism, neurolinguistics, etc. which do not need syntactic facts anymore, but samples and meta-interpretations. At this point in the evaluation of Romanian theoretical syntax, as regards the further development of this branch of linguistics, we can estimate only that there will be growing interest in computational linguistics and any other linguistic annotations and metadata.

Rezumat. 100 de ani de sintaxă teoretică românească. Un studiu cantitativ-calitativ. La 100 de ani de omagiere - 1918-2018 - şi 400 de ani de atestare - 1619-2018 - sintaxa românească a cunoscut un parcurs evolutiv lent, istoric predictibil, crescând prin propriile descoperiri despre obiect, dar şi prin infuzii teoretice importante din arealul internaţional. Se pot decela două mari perioade evolutive ale sintaxei româneşti, nu atât doar succesive, cât şi simultane deseori mai ales în ultima parte. Prima perioadă este acoperită de o sintaxă teoretică factologică, observativă şi descriptivă prin care s-a obţinut inventarul structurilor sintactice româneşti, descrierea suportului lor morfologic, mecanismele lor de geneză, lucruri care au făcut posibilă şi algoritmizarea interpretărilor lor funcţionale, precum şi adnotarea lor computaţională. Această etapă este aproape revolută pentru că sintaxă înseamnă un număr mare, dar nu infinit de fapte supuse unui număr mare, dar nu infinit de interpretări. A doua perioadă evolutivă este sintaxa conceptuală, abstractă, semantică şi pragmatică, care lasă deoparte faptele şi combină semiotic implicaţiile terminologice ale unora şi altora dintre teorii şi construieşte lumi sintactice posibile. Ne referim aici la coexistenţa de acum a teoriilor gramaticii tradiţionale şi a cercetărilor care au la bază aceste teorii şi a teoriilor privind cognitivismul, neurolingvistica ş.a. care nu mai au nevoie de faptele sintactice, ci de eşantioane şi metainterpretări. Aflaţi în acest punct al evaluării sintaxei teoretice româneşti, nu putem estima dezvoltările ei ulterioare, vizionarismul ştiinţific nefiind un domeniu uşor accesibil. Putem aprecia cu siguranţă că va exista o creştere a interesului pentru lingvistica computaţională şi orice alte adnotări şi metadate lingvistice.

Cuvinte cheie: sintaxă românească, gramatică, morfologie, bibliografie lingvistică, sinteză istorică