BECOMING (NON)HUMAN. ANIMAL REPRESENTATIONS IN THE ATU 514 FAIRY TALE

Abstract

Becoming (Non)Human. Animal Representations in the ATU 514 Fairy Tale. Within the rising ecocriticism in literary studies, a valuable resource for reconfiguring what it means to be (non)human is found in fairy tales, featuring animal agency, transspecies interactions, hybridities, and shapeshifting. With this in mind, the present paper tackles the nonhuman imaginary in the Romanian version of the ATU 514 tale type, i.e. shift of sex, which clearly deviates from the heroic pattern, since the protagonist is the emperor’s daughter, who is cross-dressed and then metamorphosed into Prince Charming. But does this relaxation of gender norms generate a similar disruption of the position of the animal in magical thinking? In a close reading of the fairy tale corpus, human-nonhuman animal relations are examined bidirectionally, focusing on the one hand, on the master initiator’s transbiology (the emperor disguised in animal form) and on the other hand, on two opposite anthropomorphic animals (the wise guide vs. the villain, the horse vs. the genie). Through a hybrid methodology, these transgressive possibilities are explored by combining ritualistic-anthropological, corporeal, and psycho-social aspects with current posthuman concerns. Overall, the analysis of such ontologically ambiguous narratives reveals one of the ways in which these old tales can still be read today to subvert traditional anthropocentric structures.

Article history: Received 15 February 2022; Revised 10 May 2022; Accepted 14 May 2022; Available online 30 June 2022; Available print 30 June 2022.

REZUMAT. A deveni (non)uman. Reprezentări animale în basmul ATU 514. În cadrul ecocriticii din studiile literare, basmele reprezintă o resursă valoroasă în reconfigurarea noțiunii de (non)uman, întrucât acordă autonomie personajelor animale, favorizează interacțiunile dintre specii și imaginează o paletă largă de hibridități și metamorfoze. În aceasta ramă ideatică, studiul de față urmărește imaginarul non uman din anumite versiuni românești ale basmului ATU 514, i.e. schimbare de sex, care deviază în mod evident de la tiparul eroic, având-o ca protagonistă pe fiica cea mică a împăratului, deghizată în băiat și ulterior transformată de-a dreptul în Făt-Frumos. Posibil ca această relaxare a normelor de gen să producă o dislocare similară și în privința poziției animalului în mentalul fantastic? Într-o lectură îndeaproape a corpusului selectat, relațiile dintre uman și non umanul animal sunt examinate bidirecțional, observând, pe de o parte, transbiologia maestrului inițiator (împăratul deghizat în animale), iar pe de altă parte, două animale antropomorfizate cu funcții antitetice în economia basmului (adjuvantul vs. antieroul, calul vs. zmeul). Prin intermediul unei metodologii hibride, aceste posibilități transgresive sunt explorate prin juxtapunerea aspectelor ritualic-antropologice, corporale și psiho-sociale cu preocupări postumaniste actuale. În cele din urmă, analiza acestor narațiuni centrate pe figuri ambigue din punct de vedere ontologic scoate la iveală unul din modurile în care astfel de texte vechi mai pot fi citite și astăzi în cheie subversivă la adresa structurilor antropocentrice tradiționale.

Cuvinte-cheie: studii despre animale, basm, postumanism, basmul ATU 514, relații om-animal