Disruptive History: Reflections from a Siberian Interdisciplinary Research Lab

Abstract

In the late 2010s a Russian business school launched a radical experiment in higher education. The School of Advanced Studies (SAS) in Tyumen was intended as a ground-breaking greenfield project, hiring researchers to work in interdisciplinary teams and address problems of relevance to the widest possible audience. Within this environment, an exciting new strain of revisionism emerged: Disruptive History, which aimed to challenge some of the core methods and principles of the field, while using the past to upend and reframe discussions in other branches of the humanities. Giving an intellectual genealogy of this experiment, in this article I trace its origins to two separate discussions taking place among the post-Superpowers in the 1990s. Exploring these two seemingly disparate ideas — the logic of disruption, first diagnosed at Harvard Business School, and the logic of Methodology, which influenced Russian intellectual and political culture in the immediate post-Soviet era — I show how they fused to create the unusual research ethos of our school. And, by reflecting on the historical scholarship produced at SAS Tyumen, I offer a candid analysis of the general historical principles they suggested. At work in this experiment, I suggest, was not just a critique of traditional methodologies, but also an affirmative sense that history must be seen as a chain of radical transformations.

Rezumat: La sfârșitul anilor 2010, o școală de studii economice și gestiunea afacerilor din Rusia a lansat un experiment radical în învățământul superior. Școala de Studii Avansate (SAS) din Tyumen a fost concepută ca un proiect inovator, angajând cercetători pentru a lucra în echipe interdisciplinare și a aborda probleme relevante pentru un public cât mai larg posibil. În acest context, a apărut o nouă tendință interesantă de revizionism: istoria disruptivă, care avea ca scop să conteste unele dintre metodele și principiile de bază ale domeniului, utilizând în același timp trecutul pentru a răsturna și a reformula discuțiile din alte ramuri ale științelor umaniste. Prezentând genealogia intelectuală a acestui experiment, în acest articol urmăresc originile acestui fenomen până la două discuții separate care au avut loc între superputeri în anii 1990. Explorând aceste două idei aparent disparate – logica perturbării, diagnosticată pentru prima dată la Harvard Business School, și logica metodologiei, care a influențat cultura intelectuală și politică rusă în perioada imediat post-sovietică – arăt cum s-au contopit pentru a crea etosul de cercetare neobișnuit al școlii noastre. Și, reflectând asupra cercetării istorice produse la SAS Tyumen, ofer o analiză sinceră a principiilor istorice generale pe care le-au sugerat. În acest experiment, sugerez, nu a fost doar o critică a metodologiilor tradiționale, ci și un sentiment afirmativ că istoria trebuie văzută ca un lanț de transformări radicale.

Cuvinte cheie: istorie disruptivă; interdisciplinaritate; metodologie; post-sovietism.