Liberty through Uniformity (The emergence of the nation-state in the French Revolution)

Abstract

The fundamental hypothesis of the study is that the specific form of European statehood, which we still refer to today as the nation-state, emerged during the French Revolution. One of the earliest and most accurate descriptions of this form of statehood comes from Jean-Jacques Rousseau’s younger compatriot, Benjamin Constant, a relentless critic of Jacobin terror: “the same code of law, the same measures, the same rules, and, if possible, gradually the same language: behold, this is called a perfectly organised society”. Constant was probably right in saying that the essence of this form of statehood was uniformity, but his position needs to be supplemented insofar as it originally meant more than the legal, administrative, or even linguistic homogenization of contemporary French society: it also presupposed the introduction of a unified civil (or civic) religion. The study aims to investigate the ideological considerations behind these homogenization efforts, with particular emphasis on the ideological reasons behind the introduction of a civil religion. The basic assumption here is that the revolutionary effort to introduce a civil religion, and in connection with this, the organization of the feast of the Supreme Being during the revolution, reveals something not only about the nation-state, but also about the sentiment and way of thinking that legitimizes it, namely nationalism.

Rezumat: Ipoteza fundamentală a studiului este că forma specifică a statalității europene, pe care o numim și astăzi stat național, a apărut în timpul Revoluției Franceze. Una dintre cele mai timpurii și mai precise descrieri ale acestei forme a statalității provine de la compatriotul mai tânăr al lui Jean-Jacques Rousseau, Benjamin Constant, un critic implacabil al terorii iacobine: ”aceleași legi, aceleași măsuri, aceleași reguli și, dacă este posibil, treptat, aceeași limbă: aceasta este ceea ce se numește o societate perfect organizată”. Constant avea probabil dreptate când spunea că esența acestei forme de statalitate era uniformitatea, dar poziția sa trebuie completată în măsura în care aceasta însemna deja la început mai mult decât omogenizarea juridică, administrativă sau chiar lingvistică a societății franceze contemporane: ea presupunea, de asemenea, introducerea unei religii civile (sau civice) uniforme. Studiul își propune să investigheze considerentele ideologice care au stat la baza acestor eforturi de omogenizare, cu un accent special pe motivele ideologice care conduceau la introducerea unei religii civile. Presupunerea de bază aici este că efortul revoluționar de a introduce o religie civilă și, în legătură cu aceasta, organizarea festivalului Ființei Supreme în timpul revoluției, dezvăluie ceva nu numai despre statul național, ci și despre sentimentul și mentalitatea care îl legitimează, adică naționalismul.

Cuvinte-cheie: Revoluția Franceză, stat național, uniformitate, Rousseau, Abbé Sieyès, Robespierre, cultul Ființei Supreme