AMELIORATION OF INATTENTIVE CHARACTERISTICS IN CHILDREN DIAGNOSED WITH ATTENTION DEFICIT HYPERACTIVITY DISORDER BY FENCING TRAINING PROGRAMS

Abstract

Background: Recently influenced by studies on the impact of martial arts on ADHD the self-consciousness of the society prevailed and fencing started spreading its roots into the field of healing methods by making use of the skills important to a warrior, such as speed, strength, accuracy and courage. As a means for developing self-perception, of competence in various areas of ability and function, self-confidence, physical conditioning, and emotional balance, Martial Arts activity was previously found to be a method for ameliorating ADHD symptoms. We appreciate that fencing, as a combat type Physical Activity (PA), can be used for similar purposes. Objectives: The present article focuses mainly on the Inattentive aspect of ADHD. The aim of this study was to examine the influence of a fencing training program activated on Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD) diagnosed children. Methods: The study population of 40 children mean age 10, diagnosed with ADHD, was divided into two groups: one undergoing a fencing training program and the other a control group of about the same age and characteristics undergoing a physical training program. For evaluation, we used ADHD Rating Scale – IV: Home Version questionnaire at the beginning and at the end of the study. Data were processed statistically to evaluate reliability using Cronbach's Alpha. Overtime Inattentive Analysis, we performed 3 Way Anova using the factors time, gender and training and run for all questions followed by a Holm-Sidak Post Hoc test for interactions. Results: The performance evaluation disclose consistently positive greater total value for the fencing training program over the control group undergoing only PA training program by 11%. Conclusions: The fencing training program has greater total value on moderating ADHD Inattentive symptoms over the control group undergoing only PA training program.

Ameliorarea caracteristicilor lipsei de atenție la copiii diagnosticați cu tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție prin antrenamente de scrimă. Introducere. Studii de dată recentă privitoare la impactul artelor marțiale asupra ADHD s-au impus în conștiința de sine a societății, iar scrima a început sa-si extindă influența în sfera metodelor de tratament, făcând uz de însușirile specifice războinicilor, ca viteza, forța, precizia și curajul. Ca mijloc de dezvoltare a cunoașterii de sine, a competenței în diverse domenii de activitate și funcționare a încrederii în sine, condiției fizice și echilibrului emoțional, activitatea artelor marțiale s-a descoperit încă mai demult ca fiind metodă de ameliorare a simptomelor ADHD. Considerăm că scrima, ca activitate fizică de luptă (PA) poate fi folosită în scopuri similare. Obiective: Articolul de față se concentrează cu precădere asupra aspectelor lipsei de atenție la persoanele cu ADHD. Scopul acestui studiu a fost de a examina influența unui program de antrenament de scrimă conceput pentru copiii diagnosticați cu tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD). Metode: Eșantionul de studiu, format din 40 de copii cu vârsta medie de 10 ani, diagnosticați cu ADHD a fost împărțit în două grupuri, dintre care unul a urmat un program de antrenament de scrimă, iar celălalt a constituit grupul de control, format din copii având aproximativ aceeași vârstă și aceleași caracteristici, care au urmat un program de antrenament fizic. Pentru evaluare am folosit ADHD Rating Scale – IV chestionare Home Version la începutul și la sfârșitul studiului. Datele au fost procesate statistic folosindu-se Cronbach's Alpha pentru evaluarea încrederii. Pentru analiza suplimentară a lipsei de atenție am efectuat 3 Way Anova folosind factorii timp, gen și antrenament, parcurgând toate cerințele, urmate de un test Holm-Sidak Post Hoc pentru interacționare. Rezultate: Evaluarea rezultatelor scoate în evidență o valoare pozitivă mult mai mare pentru grupul care a urmat programul de antrenament de scrimă, față de grupul de control, în procent de 11%. Concluzii: Programul de antrenament de scrimă a prezentat o valoare totală mai mare în diminuarea simptomelor lipsei de atenție ADHD prin comparație cu grupul de control care a efectuat numai antrenamente de activități fizice (PA).

Cuvinte-cheie: ADHD, scrimă, activitate fizică, lipsa de atenție, copii