Daniel Nica, Cine sunt eu? Autenticitatea și limitele sale morale, Rățoi et Revelatio, Oradea, 2022

Abstract

Cartea abordează una dintre cele mai importante întrebări pentru om, mai ales pentru cel contemporan: cine sunt eu? Pentru a răspunde, autorul explorează conceptul de autenticitate, analizându-i originile, formele și contestările și propune o actualizare a lui într-o formă normativă. În prima parte, plecând de la exemple de viață cotidiană, autorul prezintă relevanța autenticității pentru individ și trece, fără niciun efort pentru cititor, la perspectiva filosofică în care va aborda autenticitatea. Conceptul este plasat în orizontul eticii, legat fiind de răspunsul la întrebarea „ce este viața bună?”, și este conturat prin raportare la două concepte apropiate, autonomia și sinceritatea. Autonomia este reprezentată de auto-normarea kantiană, iar sinceritatea este considerată transparența față de ceilalți, însă echivalarea sincerității cu asumarea totală a unui rol social ar fi avut nevoie de nuanțări sau clarificări pentru a fi pe deplin convingătoare. Proiect modern, autenticitatea nu se lasă prinsă într-o singură definiție riguroasă, de aceea autorul indică trei sensuri ale autenticității, reprezentat fiecare de către un filosof: descoperire de sine (Rousseau), angajament existențial (Kierkegaard) și reinventare de sine (Nietzsche). Partea a doua dezvoltă aceste trei modele exemplare care ilustrează felul în care modernul și-a construit identitatea pe trei axe: individual–colectiv, simțire–rațiune, pasivitate–creativitate.