Le visage d’argile de Julien et le miracle des éclairs (Psellus, Script. Min. I, 446)

Abstract

The Clay Face of Julian and the Miracle of Lightning (Psellus, Script. Min. I, 446). The text analyzes a little-known passage by Michael Psellus concerning a certain Julian the Chaldean, associated with the Dacian wars of the emperor Trajan and with a meteorological miracle. According to Psellus, Julian repelled the Dacians by using a clay face capable of unleashing lightning against the enemy.
The author shows that Psellus confused two figures: Julian the Chaldean, who lived under Trajan and specialized in amulets and demons, and his son Julian the Theurgist, active during the reign of Marcus Aurelius and famous for the “rain miracle” during the Marcomannic wars. This confusion also appears in the Byzantine lexicon Suda, which sometimes attributes the same works or miracles to both Julians.
The study nevertheless argues that the repeated references to Trajan and the Dacians may preserve the memory of an older tradition connected to the Dacian wars. The author links this account to a famous scene on Trajan’s Column depicting Jupiter hurling lightning at the Dacians during the battle of Tapae. Although no surviving ancient text explicitly mentions such a miracle, the image may reflect a lost tradition in which divine intervention aided the Romans.
Finally, the text places this episode within the broader context of meteorological miracles in Antiquity. It compares Julian’s actions with other stories in which statues, amulets, or magical rites produce rain or lightning to protect an army. Julian’s “clay face” would therefore not have been a simple object, but rather a divine simulacrum serving as an intermediary between gods and humans in ancient theurgy.

Résumé : Ce texte analyse un passage peu connu de Michel Psellus concernant un certain Julien le Chaldéen, associé aux guerres daciques de l’empereur Trajan et à un miracle météorologique. Selon Psellus, Julien aurait repoussé les Daces en utilisant un visage d’argile capable de provoquer des éclairs contre les ennemis.
L’auteur montre que Psellus confond deux personnages : Julien le Chaldéen, vivant sous Trajan, spécialiste des amulettes et des démons, et son fils Julien le Théurge, actif sous Marc Aurèle, célèbre pour le «miracle de la pluie» durant les guerres marcomanes. Cette confusion apparaît aussi dans le lexique byzantin Suda, qui attribue parfois les mêmes oeuvres ou miracles aux deux Julien.
L’étude souligne cependant que les références répétées à Trajan et aux Daces pourraient conserver le souvenir d’une tradition ancienne liée aux guerres daciques. L’auteur rapproche ce récit d’une scène célèbre de la colonne de Trajan représentant Jupiter lançant des éclairs contre les Daces lors de la bataille de Tapae.
Bien qu’aucun texte antique conservé ne mentionne explicitement ce miracle, cette image pourrait refléter une tradition perdue où une intervention divine aurait aidé les Romains.
Enfin, le texte replace cet épisode dans un contexte plus large de miracles météorologiques dans l’Antiquité. Il compare l’action de Julien à d’autres récits où des statues, amulettes ou rites magiques provoquent la pluie ou la foudre pour protéger une armée. Le «visage d’argile» de Julien serait ainsi non un simple objet, mais un simulacre divin servant d’intermédiaire entre les dieux et les hommes dans la théurgie antique.

Mots-clé: Psellus, Julien le Chaldéen, Daces, miracle, éclairs

Rezumat: Textul analizează un pasaj puțin cunoscut al lui Mihail Psellos referitor la un anume Iulian Caldeanul, asociat cu războaiele dacice ale împăratului Traian și cu un miracol meteorologic. Potrivit lui Psellos, Iulian i-a respins pe daci folosind o mască din lut capabilă să lanseze fulgere împotriva inamicului.
Autorul arată că Psellus a confundat două personaje: Iulian Caldeanul, care a trăit în timpul domniei lui Traian și s-a specializat în amulete și demoni, și fiul său, Iulian Teurgul, activ în timpul domniei lui Marcus Aurelius și renumit pentru „miracolul ploii” din timpul războaielor marcomanice. Această confuzie apare și în lexiconul bizantin Suda, care uneori atribuie aceleași opere sau minuni ambilor Iulieni.
Cu toate acestea, studiul susține că referirile repetate la Traian și daci ar putea păstra amintirea unei tradiții mai vechi legate de războaiele dacice. Autorul leagă această relatare de o scenă celebră de pe Coloana lui Traian, care îl înfățișează pe Jupiter aruncând fulgere asupra dacilor în timpul bătăliei de la Tapae. Deși niciun text antic păstrat nu menționează în mod explicit un astfel de miracol, imaginea ar putea reflecta o tradiție pierdută în care intervenția divină i-a ajutat pe romani.
În cele din urmă, textul plasează acest episod în contextul mai larg al miracolelor meteorologice din Antichitate. El compară acțiunile lui Iulian cu alte povestiri în care statui, amulete sau rituri magice produc ploaie sau fulgere pentru a proteja o armată. „Fața de lut” a lui Iulian nu ar fi fost, așadar, un simplu obiect, ci mai degrabă un simulacru divin care servea drept intermediar între zei și oameni în teurgia antică.

Cuvinte cheie: Psellos, Iulian Caldeanul, daci, miracol, fulgere