Religious transformations among the ancient Vascones: the encounter between Vasconic traditions and Roman official cult

Abstract

Ancient Vascones inhabited the northeastern Iberian Peninsula and are sparsely documented until Roman authors such as Livy, Strabo, and Pliny. Their territory likely extended across modern Navarre, Gipuzkoa, parts of La Rioja, Zaragoza, and Huesca, though its exact limits remain debated. Linguistic and epigraphic evidence —mainly personal names, toponyms, and theonyms— suggests a Vasconic-speaking core, mixed with Indo-European and Iberian influences. Romanization progressed from the 2nd–1st centuries BC and intensified after the foundation of Caesar Augusta, shaping local religion and administration. Excavations at sites such as Los Bañales reveal early imperial cult structures, local deities adapted into Roman worship, and military influence on civic life. By Late Antiquity, the decline of urban centers saw a resurgence of vernacular pagan traditions, reflected in altars with bull imagery and hybrid deities, illustrating the complex fusion of Vasconic and Roman religious practices.

Rezumat: Vasconii antici locuiau în nord-estul Peninsulei Iberice și sunt puțin menționați în surse până la  autorii romani, precum Titus Livius, Strabon și Plinius. Teritoriul lor se întindea probabil în zonele Navarrei, Gipuzkoei, precum și în părți din La Rioja, Zaragoza și Huesca, deși limitele exacte ale acestuia rămân încă subiect de dezbatere. Dovezile lingvistice și epigrafice — în principal nume proprii, toponime și teonime — sugerează existența unui nucleu de limbă vasconică, amestecat cu influențe indo-europene și iberice. Romanizarea a avansat între secolele al II-lea și al I-lea a. Chr. și s-a intensificat după fondarea orașului Caesar Augusta, modelând religia și administrația locală. Săpăturile arheologice efectuate în situri precum Los Bañales dezvăluie structuri timpurii ale cultului imperial, zeități locale adaptate cultului roman și influența militară asupra vieții civice. În Antichitatea târzie, declinul centrelor urbane a dus la o renaștere a tradițiilor păgâne vernaculare, reflectată în altare cu imagini de tauri și zeități hibride, ilustrând fuziunea complexă dintre practicile religioase vasconice și cele romane.

Cuvinte cheie: vasconi, romanizare, epigrafie, cultul imperial, religie populară