Von Götterbildern zu Ehrenstatuen: Kult, Erinnerung und politische Kohäsion im hellenistischen Schwarzmeerraum

Abstract

From Images of the Gods to Honorific Statues: Cult, Memory, and Political Cohesion in the Hellenistic Black Sea Region. This article examines the development and function of honorific statues in the Hellenistic Black Sea region as complex media situated between cult, memory, and political communication. It argues that honorific statues should not primarily be understood as artistic innovations, but rather as elements of an epigraphically constituted culture of honour, in which social meaning is publicly produced, negotiated, and stabilised. Based on a corpus of 32 inscriptions, the study demonstrates that these monuments were embedded in ritual practices and operated in close interaction with their inscriptions, spatial settings, and social contexts. At its core, the article proposes that honorific statues emerge from the tradition of divine cult images, whose semantic and ritual structures they transform and relocate into the political sphere of the polis. They adopt key features of cultic imagery – visibility, durability, and ritual integration – while maintaining a structural boundary between the human and the divine. Rather than dissolving this distinction, they operate within a liminal space that underpins their communicative and normative efficacy. The analysis combines epigraphic, spatial, and iconographic approaches to show that honorific statues function as media of cultural memory, translating individual achievements into collectively binding frameworks of interpretation. At the same time, they contribute to political cohesion by embodying social values and articulating belonging within the Greek world. A methodological innovation of the study lies in its integration of traditional epigraphic analysis with AI-assisted visual reconstruction, used as a heuristic tool for modelling lost visual practices.

Rezumat: De la imaginile zeilor la statuile onorifice: cult, memorie și coeziune politică în spațiul pontic elenistic. Acest articol analizează evoluția și funcția statuilor onorifice de epocă elenistică din regiunea Mării Negre, ca mijloace complexe situate la intersecția dintre cult, memorie și comunicare politică. Se susține că statuile onorifice nu ar trebui înțelese în primul rând ca inovații artistice, ci mai degrabă ca elemente ale unei culturi a onoarei constituite epigrafic, în cadrul căreia semnificația socială este produsă, negociată și stabilizată în mod public. Pe baza unui corpus de 32 de inscripții, studiul demonstrează că aceste monumente erau integrate în practicile rituale și funcționau în strânsă interacțiune cu inscripțiile, cadrul spațial și contextele sociale în care se încadrau. În esență, articolul propune ideea că statuile onorifice își au originea în tradiția imaginilor de cult divin, ale căror structuri semantice și rituale le transformă și le transpun în sfera politică a polisului. Acestea adoptă trăsături cheie ale imaginii de cult – vizibilitate, durabilitate și integrare ritualică – menținând în același timp o graniță structurală între uman și divin. În loc să dizolve această distincție, ele funcționează într-un spațiu liminal, pe care se bazează eficacitatea lor comunicativă și normativă. Analiza combină abordări epigrafice, spațiale și iconografice pentru a arăta că statuile onorifice funcționează ca mijloace ale memoriei culturale, transpunând realizările individuale în cadre de interpretare cu caracter colectiv obligatoriu. În același timp, ele contribuie la coeziunea politică prin întruchiparea valorilor sociale și articularea sentimentului de apartenență în cadrul lumii grecești. O inovație metodologică a studiului constă în integrarea analizei epigrafice tradiționale cu reconstrucția vizuală asistată de IA, utilizată ca instrument euristic pentru modelarea practicilor vizuale pierdute.

Cuvinte cheie: statui onorifice, epigrafie, memorie culturală, perioada elenistică, regiunea Mării Negre