Gods with faces: a view from Sumerian, Akkadian, Hittite, Old Testament and early Greek literature

Abstract

This article compares the symbolic and other meanings of divine faces across ancient cultures. It explores how they are portrayed in terms of fierceness, kindness, eroticism, and power, and how these portrayals influence human-divine interactions, such as looking at the face of a god, which may be beneficial or dangerous. In Mesopotamian texts there is a greater richness in the use of faces than in Homer, though in him and the Homeric Hymns they can feature at significant moments. In the Old Testament, face-to-face meetings are a crucial feature in the establishment of the Israelites as a powerful nation.

Rezumat: Acest articol compară semnificațiile simbolice și de altă natură ale chipurilor divine în diverse culturi antice. El explorează modul în care acestea sunt reprezentate din perspectiva ferocității, bunătății, erotismului și puterii, precum și felul în care aceste reprezentări influențează interacțiunile dintre oameni și divinitate, cum ar fi privirea către chipul unui zeu, care poate fi benefică sau periculoasă. În textele mesopotamiene se observă o mai mare bogăție în utilizarea chipurilor decât la Homer, deși atât la acesta, cât și în Imnurile homerice, ele pot apărea în momente semnificative. În Vechiul Testament, întâlnirile față în față reprezintă un element crucial în afirmarea israeliților ca națiune puternică.

Cuvinte cheie: chipuri divine, reprezentarea divinității, interacțiunea uman – divin, religii antice, simbolism vizual